Diverse aniversări

Și-a trecut ceva vreme de când n-am mai scris. Gloatele de fani mi-au umplut inbox-urile cu mesaje disperate… sau doar mi-a zis cineva în treacăt că ar trebui să mai scriu. Ce să vă spun, a fost o lună destul de încărcată, dar să fim de treabă și să încercăm să împărțim acătării evenimentele.

_________________________________________________________________________________________________________

Am fost la nuntă. Prima din viața mea. Experiența nu a fost atât de traumatizantă pe cât m-aș fi așteptat. M-am făcut fercheș, cu o tunsoare, un sacou și o cămașă de lume bună și cumpătare la băutură atât. Seara dinaintea slujbei religioase s-a lăsat cu festin tipic meleagurilor mioritice.  Totuși gașca s-a spart cam repede, că dimineață, înainte să se scoale cocoșul, trebuia să fim dichisiți și prezenți la biserică. Soarta a avut însă alte planuri cu mine, punându-mi în cale un om care, ca și mine, era acolo mai mult pentru lucrurile lumești decât pentru cele spirituale. Și ne-am întins la un pahar de vorbă, două, nouă… cine mai ținea scorul? Mirii aparent, care, într-un sfârșit, au venit și au închis barul și ne-au trimis la culcare ca să putem fi proaspeți dis-de-dimineață. De dormit, am dormit, însă la partea cu prospețimea matinală nu prea mi-a ieșit, așa că a trebuit să înfrunt gravitația tot drumul până la biserică și, pe deasupra să fac și poze minunatului moment ce se desfășura în fața ochilor mei încă tulburi de beție. Am reușit să mențin o postură decentă, să fac poze și să reușesc să stau treaz pe durata celor 4-5 ore cât a durat slujba. N-am mai fost de mult timp într-o biserică cu scopul de a lua parte la predică și experiența mi-a amintit de ce.

Îs faine nunțile, atâta timp cât nu există petrecere în care lumea să simtă impulsul de a dansa infamul „dans al pinguinului” sau alte obiceiuri ciudate alimentate de băutură. Totuși, de o singură chestie n-am putut scăpa; de obicei, când ești la o nuntă și încă nu ești legat la cap după canoanele bisericești și cu contract negru pe alb, lumea începe să te întrebe diverse lucruri, ca un fel de chestionar pentru un plan cincinal, pentru a putea evalua cu exactitate câte zile de burlăcie mai ai. Incomod.

Cam atât despre nuntă.

_______________________________________________________________________________________________________

În altă ordine de idei, Mihaela a devenit oficial bețiv legal în toate legislațiile din lume și acest lucru a cerut ca seceta de petreceri de pe Plopilor să ia sfârșit. Așa că astă noapte s-a refăcut gașca de aproximativ 10 oameni ce sălășluia la orice moment dat acolo in timpul restanțelor sau pe la începutul anului universitar. Petrecerea nu a fost cu nimic ieșită din comun, vin a fost, nu din belșug, dar a fost, acompaniat de pălincă pentru a alcătui un duet aromat și în același timp letal. Eu, unul, nu am luat parte la bețivăneală, invocând scuza preferată a domnișoarelor fără chef de năzbâtii, am avut o migrenă și am preferat să stau pe tușă. Asta nu a împiedicat nicidecum apetitul celorlalti, care au dovedit vinul și, eroic, jumătate din sticla de pălincă.

Sfârșitul petrecerii le-a reamintit locatarelor de pe Plopilor de ce nu se mai țin acolo astfel de evenimente atât de des, când supervedeta rock Andi a dărâmat o oglindă. Totuși, pot spune că nu a fost prea mult tărăboi. Acum pot doar să aștept momentul când voi ajunge și eu la venerabilul 21 și să îl îmbăt pe Popa ca să-mi cânte cu al său glas de vlăjgan născut în creierul Moldovei „Cântă cucu-n Bucovina” cum numai el știe.

_______________________________________________________________________________________________________

Astăzi, dragii mei, e a 7-a mea seară pe care o petrec în Căminul 16, supranumit cu drag „Butoiul cu spermă”, datorită celor 1000 de masculi ce numesc acest loc casă. E drept, au trecut aproape două luni de când sunt mândrul locatar al unei camere aici și n-am reușit să adun decât o săptămână în acest mândru edificiu ce stă falnic (hah, falic) ca dovadă a firii sociale a omului.

Totuși, în puținul meu timp petrecut aici, am apucat să observ anumite tabieturi și reguli nescrise ce stau la baza simulacrului ce este armonia:

  • orice pană de curent sau de net este sancționată prompt, fiecare cameră deschizând larg geamul in fața căruia se așează masculul alfa al fiecărei camere (ales în funcție de anul în care este sau al borcanelor de zacuscă primite) și începe a urla – „Andrea Marin!”, de obicei -, dând de știre întregului oraș că în C16 urmează răscoala. Uneori, dacă pana vine într-un moment cu adevărat inoportun, semnalele auditive sunt acompaniate de semnale luminoase (perne – sau orice încape pe geam – în flăcări). În timp ce masculul alfa își ține cântarea, restul merg din ușă în ușă pentru a găsi și da de știre camerelor ce nu au trecut la protest.
  • singura budă unde este acceptat să te caci este cea mai depărtată, de obicei poziționată lângă geam.  Restul sunt acolo doar de impresie.
  • la oficiu (locul unde se face mâncare sau se fumează) nu te duci niciodată cu chestii în plus. Vrei să fumezi? Ia-ți o țigară doar. Vrei să-ți faci de mâncare? Fii băiat deștept și ia-ți reșou; e ilegal, dar ești sigur că mănânci doar tu din porția ta.
  • mucurile de țigară din scrumiera de la oficiu au de obicei o întreagă poveste în spatele lor. Dacă sunt în mare numai filtre roșii înseamnă că s-a lăsat cu băută. Dacă sunt slims-uri e clar că au trecut femele pe acolo. Un eventual trabuc înseamnă că a fost seară de Texas Hold’em. Toate astea împreună rezultă o paranghelie.
  • din câte am observat nu prea se face „walk of shame” când o tipă iese dimineața ciufulită dintr-o cameră. Are puțină rușine în ochi, dar e destul de fâșneață cât să nu zăbovească prea mult.

Cam atât am reușit să adun în scurtul meu timp petrecut aici. Sper să reușesc să pun bazele unui studiu social pe durata șederii mele în acest creuzet de tipologii.

Advertisements

5 responses to this post.

  1. fii sigur alex ca pana de ziua ta imi ascut limba si-o sa-ti cant la servetel muzica pura de catanie din aia de joc si voie buna.

    Reply

  2. Andreea Marin??? :)) Intr-adevar, iti trezeste pofta de protest la auzul numelui…

    Reply

  3. aaaaaa…imi vine sa plang…ce amintiri lacrimogene mi-ai trezit

    Reply

  4. Posted by bizoon on March 9, 2011 at 21:43

    s-a lăsat cu băută

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: