A venit din nou acel moment când, lăsat să mă plimb neprihănit prin raionul cu bere, îmi iau 5 beri de import și le testez.
- Tsingtao – bere chinezească. De obicei când adaugi chinezesc/chinezească la un produs te referi la ceva ieftin și de calitate îndoielnică. Așa a fost și-acum. Era mai mult ca un fel de apă minerală cu gust de hamei. Cică e importată de o firmă din Bacău; acest detaliu m-a ajutat să-mi dau seama cu ce bere seamănă: Mărgineni – berea unei tinereți pierdute.
- Sol – o bere peste care am tot sărit când m-am încumetat la astfel de experimente. Am o problemă cu berea mexicană. Mi se pare dubios să folosești sticlă incoloră la bere fiindcă mi se pare că-i dă un gust prea de „îndoită cu apă”. Da, atrage prin faptul că nu arată ca și restul și are un plus că etichetele sunt vopsite direct pe sticlă și nu-s doar niște hârtii.
- Estrella – se pare că asta-i berea oficială a Barcelonei, adică așa pretinde eticheta. Nu știu ce să zic despre berea asta, nu m-a mișcat cu nimic. În afară de faptul că împarte același gust cu orice bere dintr-o țară vorbitoare de spaniolă nu are nimic rău. Nu impresionează, nici nu scârbește.
- Corona (Extra) – altă bere mexicană, cea mai cunoscută, de altfel. Cam tot ce-am scris la Sol e valabil și aici, doar că asta are un gust mai decent.
- Grolsch – asta a fost berea inedită. Ca gust e clar peste tot ce am menționat mai sus, dar nu asta m-a impresionat. Aproape orice bere făcută în țării vorbitoare de limbi germanice depășește calitativ berile de mai devreme. Asta fiind olandeză, se încadrează perfect. Totuși, cel mai inedit lucru la ea este capacul, acesta fiind reatașabil, menținând berea proaspătă. Deși, recunosc, nu pot să-nțeleg un om care după ce desface o bere stă să se gândească să lase ceva și pe mai târziu.
Ca și în ultimele două dăți (#1 și #2) rămân cu impresia că simplul fapt că scrie imported pe ele nu justifică prețurile piperate (sau n-ar trebui).
Advertisement
