Dragii mei, orgoliului meu i-a lipsit numărătoarea zilnică de view-uri, cum, presupun, v-au lipsit şi vouă postările mai abundente cu ocazia sărbătorilor. Păi, să-mi fie cu pardon! În primul rând, am rămas fără mijloace de acces internaut, iar, în al doilea rând, mi-am luat puţin liber ca să-mi reîncarc bateriile; conştient fiind că vacanţa asta n-o să am răgaz.
Am vizitat Vatra Dornei pentru o reîmprospătare de amintiri tare simpatice mie (mia – pentru cunoscători). Dar să nu ne aruncăm în haos cronologic. M-am abonat la eternul Timişoara – Iaşi, pentru aceeaşi experienţă unică. Sărbătorile trebuie celebrate oriunde şi, dacă eşti moldovean, celebrarea include poşircă ieftină şi o totală lipsă de etichetă socială. Nu, nu e încă o poveste din ciclul “cât de m**e m-am făcut eu“, ci cât m**e au fost alţii. Sublimă, palpitantă, frustrantă şi un pic homosexuală, cam aşa ar fi descrisă atmosfera de balet rusesc de culise ce se întâmpla în comporatimentul unde, cică, aveam loc. Homo ruralus tipic, peste măsură de beat, peste măsură de beligerant şi (deşi nu este valabil pentru toti) peste măsură de prost. Le-am apreciat respectuos rezistenţa faţă de alcool, dar măsura nu-i pusă acolo doar ca să fie depăşită, are şi ea rostul ei minuscul. În fine, după două ore de stat în picioare pe coridor, evitând carnajul olfactiv ce se instalase după ce stimabili se descălţară în compartimentul pus la o temperatură de coacere, am găsit un compartiment gol ce duhnea a borhot, dar era gol şi am îndurat vitejeşte. Ideea rămâne, ca şi mirosul împregnat în haine, că nu e bine să mergi cu trenul “foamei” noaptea, înainte de sărbători.
Palpitant sau nu, am ajuns şi în Dorna. Găzduire la o cabană amiabilă, cu un câine excesiv de prietenos şi supradimensionat şi cu exces de salivă. Dar era simpatic. Ca-n orice vizită au fost şi poze, şi vizite, şi băută, şi tot ce face lumea de obicei.
Drumul spre casă a fost totalmente lipsit de evenimente, exceptând faptul că am apucat să mănânc, după mult timp, mâncarea de acasă. Nu zic a mamei, fiindcă tata meu e băieţaş şi ştie şi el să gătească.
Cam atât. Urmează reîntâlniri emoţionante, beute şi altă prosteală sezonieră, plus două proiecte ce trebuie predate în prima săptămână.
Să sfârâie inima voastră de colesterol în exces!